Aceasta este una dintre învățăturile lui Iisus.
În clar, El spune că nu putem sluji la doi stăpâni, lui Dumnezeu și lui Lucifer.
În esență, este vorba despre direcția spre care suntem atenți și focalizați: dacă suntem atenți DOAR la Dumnezeu și ne străduim să ne păstrăm pe CALE, e drumul cel bun, care ne ajută să evoluăm.
În această lume, însă, focalizarea cea mai frecventă este spre întuneric. Pomenirea numelui întunericului, chiar cu iluzia sentimentului de putere, mai ales la cei mai slabi moral, este răspândită extrem de mult.
Oamenii se simt mai puternici așa, dar, de fapt, își dau puterea întunericului ori de câte ori îl cheamă.
Iar acesta, pentru că nu vine degeaba, lasă ravagii în urmă – cam câte necazuri au cei care îl invocă frecvent? Și cât de greu trec peste toate, că deja și-au dat din putere?
Priviți în jur și veți afla.
Eu am constatat aceasta din practica profesională, din întâlnirea cu câteva mii de oameni.
Cel mai adesea, oamenii nici nu cred că are vreun efect această invocare.
Pe lângă vorbe, faptele și gândurile sunt și ele purtătoare de energii. Și este foarte important să conștientizăm cu cine ne conectăm.
Ca reper, de la Dumnezeu primim putere, sănătate și viață; de la întuneric, pierdem energia vitală, puterea, sănătatea, prietenii, viața.
Da, ca imagine socială foarte răspândită, mulți au făcut pacte cu întunericul, conștienți sau nu; și au putere, faimă, bani și tot ceea ce își poate dori cineva.
Apropiați-vă să vedeți mai de aproape.
Nu le este bine. Sufletul lor este pustiit.
Vor mereu mai mult, crezând că vor fi mulțumiți, că se vor simți împliniți, fericiți.
Dar nu au cum.
Au plătit cu părți de suflet bogăția sau faima temporare, de aici și de acum.
Iar structura lor sufletească va trece prin ceea ce se cunoaște ca și chinurile iadului, după moarte, pentru că va avea de traversat lecțiile de viață în forma cea mai contorsionantă și provocatoare a celor mai mari dureri.
Poate ar fi bine ca fiecare să se mai gândească puțin dacă cel care are avere fizică este cel mai de invidiat.
Ai văzut vreun astfel de om în preajma morții?
De ce credeți că îi este frică de moarte mult mai mult decât celor care chiar cred în Dumnezeu și se conectează la lumină??
Mai există o categorie, pe lângă cei care cred cu adevărat și cei care s-au conectat la întuneric.
Este cea mai numeroasă categorie, după părerea mea, sunt oamenii care fac rău, dar vocalizează cât mai audibil credința lor în Dumnezeu. Nu doar ca să fie auziți de ceilalți. Au nevoie să se audă ei înșiși, ca să și creadă că așa este.
Pentru că încearcă să se păcălească și să își motiveze vorbele, faptele, gândurile, că ei sunt păziți de rău, pentru că ei cred în Dumnezeu.
Ei sunt cei despre care se spune că slujesc la doi stăpâni.
Dar, ei sunt cei despre care Iisus a explicat clar, că slujesc doar unuia.
Iar acela nu este din Lumină.
Cu mult drag,
Flori Mateescu