Știm cu toții că ne aflăm la răscruce de drumuri interdimensionale.
Cu alte cuvinte: știm că dimensiunea a treia, a experimentării prin emoție și mai ales prin suferință, se încheie, fiind urmată firesc de dimensiunea a patra, în care lecțiile de viață se învață prin conștientizare și iubire – ceea ce ne aduce capacitatea de a comunica în mod real între noi, pregătindu-ne pentru dimensiunea a cincea, dar și posibilitatea de a sădi sămânța înțelepciunii, care să ne propulseze mai sus, din dimensiunea a cincea, într-a șasea.
Ce înseamnă acest lucru, în mod concret?
Ce a însemnat dimensiunea a treia, am experimentat cu toții.
Din perspectivă spirituală, a fost lumea suferinței, a emoțiilor, dintre care majoritatea erau negative, tocmai pentru a determina reacții din partea noastră; în urma acestora, era indicat să învățăm lecțiile de viață susținute de aceste cadre de experimentare.
Am putea asimila aceasta cu decorurile dintr-o piesă de teatru, decoruri care se schimbă funcție de mesajul pe care îl are de transmis piesa… Decorul e cadrul care ne creează starea, are rolul de a ne impresiona într-un fel, pentru a avea anumite reacții în timpul experimentărilor (dacă aflăm că avem de plată o factură mare și cadrul este că nu avem bani deloc – avem o reacție, de regulă neplăcută, fie în interiorul, fie în exteriorul nostru, oricum ne simțim fie furioși, fie împovărați; dacă, însă, avem banii pentru ea, intensitatea reacției este diferită tot de la un temperament la altul, dar e mai puțin dureroasă și împovărătoare decât ar fi în prima situație).
Dimensiunea a treia a decurs exact în acest mod: se creau cadre, în care erau atrași exact cei care aveau o implicare energetică și informațională, conform matricei lor; se derula experimentul și, la sfârșitul lui, fiecare era mai bogat cu ceea ce acumulase, chiar dacă nu se ajunsese la rezultatul final, adică la soluția corectă și completă. Cine nu termina de învățat lecția, o relua, în forme similare sau diferite, în aceeași viață (mai ales acum) sau în alte vieți (în trecut, când era mai mult timp pentru experimentare și nu se grăbea soluționarea așa ca acum, când mai avem foarte puțin timp disponibil în 3D, ca să terminăm toate lecțiile de 3D, începute și încă neterminate, mai rar lecții încă neîncepute, la cei care trec în 4D).
Cu dimensiunea a patra, situația este puțin diferită.
Și ea este, ca toate dimensiunile existenței, un stagiu de învățare. Tot ceea ce se acumulează ca învățătură din toate experiențele tuturor ființelor, inclusiv gâze și planete, galaxii, universuri, totul – se înmagazinează în Dumnezeu, care prin metamorfozarea Sa, devine Creație, adică și noi, ca exponenți din Creație, care există pentru a experimenta cât mai multe variabile cu putință și a evolua, în acest fel.
În 3D noi am coborât din 4D, unde structura noastră era puțin diferită de cea de 3D, unde suntem structuri fizice, conectate la energia GOLULUI, a LIPSEI, având de depășit pragul dinspre întuneric spre Lumină, dinspre structura fizică spre cea non-fizică (la care nu se trece brusc, ci prin faze intermediare, în care vom avea miez fizic, înconjurat de bandă aurică plasmatică, vizibilă). Pe măsură ce se avansează în dimensiunile superioare, miezul fizic se diminuează, iar corpul auric se mărește și devine din ce în ce mai luminos.
Pentru a ajunge la această structurare, primii pași sunt de schimbare a concepțiilor de viață cu care am fost crescuți și educați în 3D, cu concepții specifice noii lumi, 4D.
Și aici putem compara cu ceva cunoscut: școala – putem spune că până acum am făcut primii ani de școală, în care am învățat abecedarul și cifrele și încă niște noțiuni (de 3D), care ne explicau un model de lume. Acum trecem într-un nivel superior de învățământ, unde se schimbă tonul și direcția informațiilor, pentru că începe o specializare – conștientizarea, pe care o vom putea aplica pe măsură ce începem să înțelegem modul de acțiune și manifestare în noua lume, în 4D.
Nu putem trece în 4D fără lecțiile de 3D învățate – corect și complet toate lecțiile.
Deja există multă mișcare în această direcție în întreaga lume. Cei care au înțeles că nu se poate reclădi o lume nouă cu 2 – 3 oameni, au început să caute răspunsuri, soluții și să le împărtășească și celorlalți.
Dezvoltarea personală, consilierile, meditațiile, contemplațiile, împreună cu toate informațiile de pe net, din cărți, din filme – multe fără tematică explicit spirituală, cursuri, seminarii, conferințe, emisiuni televizate… sunt multe direcții în care și prin care se transmit informațiile necesare.
Trebuie doar să începem să fim prezenți și să conștientizăm drumul pe care optăm să mergem, apoi ne vom prioritiza acțiunile și vom avea sigur și posibilitățile de a face față, dacă alegem drumul spre 4D.
Pentru că…
…Drumurile spre 3D… se închid, se blochează… dispar, odată cu dimensiunea a treia.
Cu mult drag, Florentina Mateescu