Înainte de a merge mai departe, vreau să limpezesc un lucru, pe care este foarte necesar să îl înţelegem.
Spuneam în articolul „Lumile” despre nivelele de Creaţie.
Fractalizarea sau, mai corect, metamorfoza Fiinţei Divine în Creaţie, a depăşit planurile non-fizice luminoase, unde viteza de propagare a particulelor era comparabilă cu a luminii, iar pe măsură ce nivelul creat era mai departe de Dumnezeu, de Miezul Divin, scădea această viteză, ajungând să creeze materie.
La acest lucru s-a referit Einstein când a spus că lumina se deplasează diferit în medii diferite.
Plastic vorbind, ca să fie un model mai uşor de înţeles, ar fi cam aşa: ne putem imagina trei particule, ca nişte biluţe, care se deplasează pe o traiectorie liniară, să spunem; pe măsură ce viteza de deplasare a primeia scade, distanţa dintre ea şi următoarea se micşorează şi ea, până când, a doua particulă aproape a ajunge din urmă pe prima şi merge aşa în urma ei, căci nu are cum să o depăşească. Deja este un grup de două particule, care sunt mai mari decât una, desigur. Deja avem materie fizică!
Cu a treia particulă se întâmplă ca şi cu a doua. Ea va mări grupul primelor două şi, astfel, materia devine vizibilă. Rămâne doar să lăsăm să crească acest plan material, prin adăugarea de particule necesare ca să obţinem ceea ce dorim.
Ce sunt mediile diferite de care vorbim acum?
Sunt nivelele vibraţionale. Distanţarea de Dumnezeu, imprimă fiecărui nivel anumite specificităţi, un anumit cadru de manifestare, unele programe specifice, care se por regăsi sau nu pe alte nivele.
De pildă, ca să înţelegem mai uşor: se poate ca atributul director al unui nivel să fie dezvoltarea a tot ceea ce este cuprins în gândire, iar lecţiile de desfăşurare a acestui plan de învăţare cuprind toate variabilele din această direcţie.
Nivelul trei este definit ca „emoţional”; deci toate lecţiile noastre de viaţă gravitează în jurul emoţiilor, deci a ceea ce simţim. Cu cât suntem mai aproape de nivelul superior, de 4D, trăirile noastre sunt mai frumoase, mai elevate. Aşa erau înainte de a se face coborârea din 4D (adică ceea ce noi cunoaştem ca Grădina Raiului, că nu ni-i s-a spus degeaba despre ea în Biblie, ci ca să înţelegem că şi aici pe Pământ a fost 4D înainte de a se coborî în 3D).
„Coborârea”, din perspectivă structurală, a fost realizată printr-o inversare a unor sensuri de rotaţie.
Foarte larg şi pe înţeles am scris în „Hipnoza, ca abordare. Cartea Trecerii. Prima Moştenire Atlantă” despre sensurile de rotaţie ale chakrelor, pe specificul lumii 3D.
În „Incursiuni în Atlantida” am vorbit despre configuraţia sensurilor de rotaţie în 4D, pentru că acolo vorbeam despre atlanţi, oameni care trăiau în 4D.
Voi da o explicaţie, pe care încerc s-o fac mai clară şi mai accesibilă chiar şi pentru persoane care nu au avut niciun contact cu spiritualitatea până acum, tocmai pentru că adresez aceste informaţii tuturor.
Se ştie despre sistemul celor şapte chakre sau centri energetici, care sunt nişte vortexuri de energie, dispuse pe un ax vertical, poziţionat lângă coloana vertebrală fizică.
Primul vortex de jos, de la baza coloanei, se află între picioare, fiind inserat între zona genitală şi anus şi este singurul orientat cu deschiderea în jos, spre pământ, de unde se alimentează cu energie vitală. El ne conectează la viaţa fizică şi i se mai spune şi Chakra Rădăcină, pentru că „ne înrădăcinează” la locul unde ne naştem şi de unde ne alimentează cu energia specifică locului. De aceea li se spune „dezrădăcinaţi” celor care pleacă din locurile natale.
Diametral opus, vortexul din vârful coloanei, situat deasupra capului, în dreptul fontanelei, este cel de legătură cu Dumnezeu şi prin care primim energie divină. El este orientat cu cupa în sus, pentru a absorbi energie divină şi a ne ţine în contact cu Divinitatea.
Aceste două chakre sunt prelungiri în jos şi în sus ale coloanei energetice, Sushumna.
Celelalte cinci chakre sunt dispuse transversal pe Sushumna, fiind aşezate cu o deschidere spre faţa noastră şi una spre spatele nostru.
Sensurile de rotaţie sunt intercalate: la femei, prima chakră se roteşte spre dreapta, a doua spre stânga, a treia spre dreapta, a patra este cea bipolară şi are două vortexuri, cu sensuri opuse de rotaţie; la femei, cel de dedesubt, mai aproape de corp, se roteşte spre stânga, iar cel de deasupra spre dreapta; în fosta dimensiune a patra (ca şi în următoarea) conexiunea cu următoarea chakră, cea de-a cincea, se făcea prin deplasarea zonei de legătură, cu al doilea vortex, deci cu cel mai indepărtat de corp. Astfel, la femei, acesta se rotea spre dreapta, ceea ce angrena un vortex următor cu rotaţia spre stânga (ne putem imagina că sunt ca nişte roţi dinţate, care se mişcă una pe cealaltă, în direcţii opuse).
Deci, al cincilea centru, la femei se rotea spre stânga, al şaselea spre dreapta şi al şaptelea spre stânga.
Dacă urmărim puţin sensurile, constatăm că avem chakrele 1, 3, 4, 6, cu rotire dextrogiră şi chakrele 2, 4, 5 şi 7, cu levogiră; deci sunt 4 cu 4 sensuri de rotaţie, adică sunt în echilibru. Structural, erau două coloane de chakre, fiecare având câte 4 chakre, iar cele de la capătul comun au fost cele care s-au suprapus, formând una dublă.
Primele trei chakre de jos coordonează planul fizic, iar cele trei de sus, planul subtil. A patra este interfaţa.
În acest model, planul fizic şi cel subtil sunt separate, fiecare fiind pe câte unul din cele două axe.
În planurile creaţiei, s-a venit de sus în jos. Aceasta înseamnă că întâi au fost planurile subtile (la om, chakrele superioare), apoi o simbioză de subtil cu fizic (miezul se densifica şi devenea fizic, înconjurat de corp auric, subtil, specific 4D), iar apoi s-a format planul fizic, 3D (la om fiind reprezentat şi coordonat de cele 3 chakre inferioare).
La trecerea din 4D în 3D, s-a mutat conexiunea de la chakra 4, deplasând axul superior astfel încât să ajungă în continuarea celui inferior formând împreună o coloană. Evident, noua conexiune a produs o inversare a rotaţie centrilor superiori, obţinându-se modelul 3D: la femei, ck 5 şi-a început rotaţia dextrogiră, ck 6 – levogiră, iar a şaptea, la fel ca şi prima, dextrogiră. Am obţinut un sistem cu ck 1, 3, 4, 5 şi 7 – rotaţii dextrogire şi ck 2, 4, 6, rotaţii levogire; deci avem combinaţia 5 cu 3, deci s-a ieşit din zona de echilibru.
Pentru constituirea structurii masculine s-a folosit exact acelaşi procedeu, doar că sensurile sunt inverse faţă de cele ale femeilor.
Dezechilibrul la femei mergea spre lipsa de iubire, iar la bărbaţi spre lipsa de gândire, de raţiune. Deci, fiecăruia îi era împuţinat elementul definitoriu. Aceasta reprezenta zona nevralgică, cu potenţialul cel mai înalt de virusare. Deci, în această structurare, era, cu adevărat, compensat atributul celuilalt sex, dar decompensat propriul atribut. Astfel, femeile au fost tentate să alerge după iubire, iar bărbaţii după putere. Ceea ce este exact tabloul lumii 3D, care aproape s-a sfârşit.
Ce aspect a luat acest dezechilibru în fiinţa umană?
Tot ceea ce a însemnat abaterea de la normalitatea de funcţionare, ieşirea, în orice fel, din programul unei bune şi cât mai echilibrate funcţionări. Evident, extremele de manifestare, erau ultimul nivel posibil pe fiecare direcţie, respectiv zona denumită clinic „patologie”, practic era zona care scotea sistemul din starea de BINE. La nivel uman, aceasta reprezintă partea de umbră sau de întuneric din noi, ceea ce ne producea suferinţă şi nouă şi celorlalţi, respectiv demonii noştri.
Coborârea la al doilea nivel a presupus accentuarea programului de diversificare a speciilor, iar la primul, cel de creare a speciilor; acestea au fost nivelele pozitive, care au fost urmate de nivelele negative.
(Într-o reprezentare grafică, ceea ce fusese creat până acum se înscria deasupra liniei orizontale, unde sunt valorile pozitive, iar ceea ce a fost creat după acest punct, este reprezentat sub această linie, cu valori negative: nivelul -1, -2, -3…).
Observăm că au fost create în ordinea inversă faţă de logica de funcţionare. Aceasta urma să se manifeste în următoarea etapă a Creaţiei, când se începea întoarcerea la Dumnezeu.
Florentina Mateescu