Vechiul Testament propovăduia Legea Talionului, adică: ”ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”.
Era o învățătură care cultiva neiertarea.
Învățăturile pe care le-a adus Iisus, dimpotrivă, vorbeau despre iubire și iertare: “Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și ”dacă cineva te-a pălmuit pe un obraz, întoarce-l și pe celălalt”.
Deși lumea își afirmă credința, uneori chiar bătându-se cu pumnii în piept și făcând comparații cu credința altora: “cred în Dumnezeu cu totul”, “am o credință nestrămutată”, “ca mine nu mai crede nimeni”, ”nu mă întoarce nimeni de la credință”, “nici nu crezi tu, cât cred eu”… (afirmații făcute adesea cu bună-credință, dar fără să fie conștientizate în totalitate implicațiile afirmației), este discutabilă credința aceasta…
Nu am auzit pe nimeni cu o credință reală și puternică afirmând ceva de genul acesta. Pentru că, cel care crede cu adevărat, nu are nevoie să verbalizeze aceasta; el crede și știe bine toată ființa lui acest lucru; nu are nici un motiv să-și declame credința; cel care însă o face, are nevoie el însuși să audă ceea ce spune, ca să se convingă. Adesea, cel care o spune o face ca să îi convingă pe ceilalți că el crede în Dumnezeu.
Ce rost ar avea acest lucru??
Face parte din etapele de evoluție.
Subconștientul știe că au fost și perioade de necredință sau de neconștientizare a credinței. Pentru că au fost în mod real și vom vedea imediat și de ce. Deci, afirmarea credinței, înseamnă că s-a făcut trecerea de la necredință la credință. Ceea ce este un lucru bun și legic, pentru că face parte din procesul evoluției. Iar afirmarea lui înseamnă tocmai conștientizarea acestui pas foarte important.
Comparațiile, cu cât sunt mai ample, cu atât reflectă cât de amplă a fost schimbarea, trecerea de la necredință la credință; este imaginea din mintea omului, care sesizează diferența petrecută în interiorul său, prin aderarea la credință.
Acest lucru presupune, implicit, existența unei etape de necredință. O etapă pe care am parcurs-o cu toții. Pentru că era parte necesară din proces.
Și acum, despre ce proces este vorba?
De ce a trebuit să trecem prin necredință și apoi să ajungem la credință?
Pentru că traseul evoluției noastre a presupus o desprindere temporară de legătura cu Dumnezeu. În această situație, noi aveam de căutat și obținut soluții de viață, oarecum pe cont propriu, fără conexiunea activă și conștientă cu Dumnezeu.
E adevărat că în subconștientul nostru era informația unei conexiuni cu o forță demiurgică, omul nu conștientiza, dar simțea că există ceva mai mare decât el, o forță coordonatoare. Și așa a ajuns să dea formă credințelor lui, definind zeii, semizeii, toate ființele cu puteri supranaturale față de ceea ce putea el însuși în acele momente.
Pentru că, ORICE putea sau poate face un zeu, poate și orice om. În toți sunt aceleași prerogative divine. Omul nu le poate face în toate etapele vieții sale. În urma coborârii în materie, și-a pierdut o mare parte din puterile firești pe care le manifesta în planul nematerial. Dar le va recăpăta când se va întoarce acolo. Ele sunt doar suspendate pentru o perioadă, deoarece lumea 3D are anumite legi de funcționare, nivelul psihicului este mult limitat, iar omul cu puteri demiurgice nu avea cum să învețe lecțiile specifice 3D, dacă și-ar fi putut folosi superputerile.
Mai mult, lumea 3D este conectată la lumea de întuneric; astfel că, exista și riscul ca cineva care ar fi putut să folosească forțele și potențialitățile deosebite ale lumii spirituale, să ajungă să le folosească în scop negativ. Legendele zeilor olimpieni abundă în acte reprobabile din perspectiva Legilor Universale. Arată foarte clar unde poate duce puterea într-o lume 3D.
Deci, experiențele pe care le-am traversat cu toții în lumea tridimensională, au avut ca scop să ne determine să găsim soluții la problemele de viață apărute, dar fără să ne folosim prerogativele astrale, date de conexiunea activă și conștientă cu Dumnezeu.
Legătura cu Dumnezeu, nu s-a pierdut NICIODATĂ!!!
Și nici nu avea cum, pentru că ea ne face să fim vii și parte a Creației. Dacă am vrea să înțelegem e ca și cum, până acum, în lumea 3D a funcționat legătura lui Dumnezeu cu noi, dar nu la fel de bine a funcționat și legătura noastră cu Dumnezeu. N-ar fi fost și nu ar fi posibile toate ororile dacă și noi eram conectați la Dumnezeu.
De ce credeți că se consumă atâtea știri negative, filme cu multă violență, care cultivă crima și moartea, filme și jocuri pe calculator cu ființe monstruoase și cu distrugeri îngrozitoare? Pentru că suntem conectați la Dumnezeu?
Nu! Încă nu!
Suntem conectați la lumea tenebrelor atâta timp cât consumăm groază, sex, prostie, lipsă de sens, falsuri, lipsă de gândire, de simțire, de țeluri, crime, orori, războaie, furt, minciună, trădare, neiertare…
Că nu vrem să acceptăm adevărul, face parte din programul de manipulare 3D, pe care o parte l-am înțeles, o parte nu… dar care va fi depășit de toată lumea, la un moment dat…
Pentru cei care vor să treacă în 4D, este timpul să înceapă să conștientizeze ceea ce oferă lumea 3D, toată spoiala sclipitoare și lipsită de conținut și să lucreze cu sine și pentru sine la credință… că nu părerea celorlalți despre nivelul nostru de credință este importantă, ci realitatea din noi!…
Cu mult drag,
Flori Mateescu
Bioenergoterapie, Psihoterapie, Hipnoză şi NLP
Cabinet de Terapii Alternative: Schimbă-ți Viața!