Cu toţii, atunci când intrăm în contact cu planul subtil, începem să ne conectăm în diverse locuri, la diferite entităţi, avem experienţe variate, care ies din cotidianul tridimensional cu care am fost crescuţi, educaţi şi formaţi…
La începutuile practicii spirituale de la noi din ţară, se evita accesarea clarvederii.
Pe de o parte era justificată această prudenţă, pentru că noi fuseserăm formaţi în doctrina materialistă şi nu aveam o bază informaţională despre lumea nevăzută.
Iar în planurile subtile sunt entităţi de toate culorile şi vibraţiile, ceea ce înseamnă că probabilitatea de a le vedea şi pe cele întunecate, folosind clarvederea, era foarte mare.
Însă noi nu prea eram pregătiţi pentru aceste contacte.
&
În realitate, nici acum nu suntem chiar pregătiţi pentru ele.
Există oameni pe toate nivelele vibraţionale, majoritatea încă neagă existenţa lumii subtile, pentru că nu o cunosc şi… celor mai mulţi le este şi teamă s-o cunoască… Din acest motiv, preferă negarea, ca mecanism de apărare,… considerând că dacă ei neagă existenţa nevăzutului, acesta chiar nu există!…
Nici curentul electric nu îl vedem cum circulă prin fire… dar îi vedem efectele!…
Efectele acţiunilor părţii întunecate se văd pe tot globul şi s-au văzut mereu; negarea noastră este doar o formă de a fugi de adevăr, pentru că, dacă l-am accepta, ar fi necesar să începem să lucrăm cu noi înşine. Ceea ce nu este uşor deloc!…
Dar este posibil!
Şi necesar!
&
Am fost întrebată adesea despre ceea ce văd… ce am făcut ca să văd… cum este să vezi în planul subtil…
Sincer, din momentul în care am început să lucrez energetic, am văzut în subtil structurile necesare, ceea ce lucram…
Dacă făceam o curăţare energetică, îmi apăreau structurile curăţate; dacă făceam un tratament pe un organ, îmi apărea organu respectiv; dacă făceam o scanare energetică, să văd cam care sunt problemele, îmi apărea corpul eteric pentru curaţare şi corpul fizic pentru tratament; În timp am constatat că pot mări formaţiunile foarte mici, cum sunt viruşii şi microbii; puteam şi să cer să urmăresc cum funcţiona o celulă sau un organ, funcţie de nevoia de a afla informaţii necesare tratamentului.
Dar târziu am înţeles că nu toată lumea lucra aşa.
Eram convinsă că toţi colegii mei văd. Mai mult, aşa şi înţelesesem eu din cursuri, când ni se spunea că lucrăm pe dublul eteric, pe hologramă…
Nu mi-am pus deloc problema cum ar fi să lucrezi fără să vezi ce faci… Nici acum nu ştiu exact cum se poate face… Dar ştiu sigur că fiecare îşi dezvoltă propriul stil de lucru, folosindu-se de abilităţile pe care le are şi adaptând tehnicile terapeutice propriei modalităţi de lucru.
Şi sunt mulţi terapeuţi extraordinari care lucrează fără să vadă în planul subtil!
Florentina Mateescu