Este un aspect deosebit de necesar al acestei Cunoașteri.
Până acum am vorbit despre structurarea și funcționarea lumii întunecate. Am văzut care sunt modurile de acțiune și implicațiile sale de-a lungul timpului.
Acum este cazul să aflăm și cum este corect să reacționăm și cred că acest articol și cele care îl vor continua, este bine să fie citite de câteva ori și bine însușite.
În acest articol vom vorbi despre modul nostru de structurare, iar în articolele viitoare, despre cel de funcționare.
În primul rând este bine să înțelegem foarte clar rolul lumii întunecate, pe care îl repet aici: ea există ca motor, ca forță dinamizatoare a lumii noastre. Fără ea, nu ar fi existat polul acțional, care să genereze o mișcare atât de amplă și de diversificată, cum este cea pe care o vedem în lumea noastră 3D.
Deci, primul pas pentru a ne proteja, este să înțelegem că este o parte legică, necesară și firească a Creației.
În al doilea rând, este necesar să acceptăm că lumea tridimensională este concepută polar: cu polaritate feminină și masculină, cu bine și cu ceea ce numim noi rău, cu întuneric și lumină… și că toate acestea se găsesc în fiecare element al Creației! DAR!!! SE GĂSESC ÎN MOD FIRESC!!!
Această acceptare este, poate, pasul cel mai greu și mai nevralgic.
Ne este foarte greu să ne acceptăm întunericul din noi, să ne acceptăm defectele,… greșelile,… neputințele,… tot ceea ce simțim și știm că este negativ și numim ”rău”.
Pentru aceasta este nevoie să purtăm un dialog sincer și deschis cu noi înșine și să ne facem o analiză sinceră și profundă a ceea ce simțim că nu este bine în noi.
Mare Atenție!!!
Se poate să existe tendința de a crede că tot ceea ce facem este greșit, … să ne simțim vinovați de tot răul din lume…
PROFUND GREȘIT!!!
FIECARE OM TRĂIEȘTE DOAR EXPERIENȚELE DE CARE ARE EL NEVOIE!!!
ȘI LE TRĂIEȘTE CU SAU FĂRĂ APORTUL NOSTRU!!!
Noi suntem în preajma altor oameni, pentru că ei au nevoie de prezența noastră, ca să își poată trăi experiențele de viață, iar ei sunt în preajma noastră, pentru ca noi să ne putem trăi experiențele de viață.
Acest lucru se întâmplă pentru că NOI ne-am ales așa, înainte de a ne naște.
Nicio întâlnire nu este întâmplătoare!!!
Nici un eveniment din viața cuiva nu este întâmplător sau greșit!!!
A venit timpul să înțelegem modul în care funcționăm și să ne învățăm lecțiile de viață prin conștientizare.
Pasul cel mai important în acest moment este SĂ ÎNȚELEGEM ȘI SĂ ACCEPTĂM, CU IUBIRE, CĂ SUNTEM FIINȚE DIVINE, FIINȚE – TEMPLU, CARE PURTĂM ÎN NOI SCÂNTEIE DIVINĂ – ȘI SUNTEM FIINȚELE SAU FORMELE PRIN CARE DUMNEZEU EXPERIMENTEAZĂ CUNOAȘTEREA ACESTEI LUMI… ÎNȚELEPȚII AR SPUNE CĂ DUMNEZEU SE EXPERIMENTEAZĂ PE SINE ÎN ACEASTĂ LUME, ÎN TOATE MANIFESTĂRILE SALE!!!
Este necesar să ne rugăm CU SINCERITATE, CU CREDINȚĂ, CU DĂRUIRE, pentru a fi mai aproape de Dumnezeu, de Scânteia Divină din noi înșine.
Pentru o bună analiză personală, eu aș recomanda să fie notate gândurile despre noi înșine, ceea ce simțim că este în neregulă (în sensul de nebenefic) în gândurile noastre,… în vorbele noastre,… în faptele noastre,…
…să încercăm să vedem ce greșeli facem,… ce se repetă în viața noastră… ca să înțelegem unde batem pasul pe loc, … pentru că acolo este o lecție neînvățată, care se repetă până când o învățăm…
Această analiză poate să constituie un travaliu dureros. Scrierea pe hârtie a acestor conștientizări poate să doară, pentru că este o materializare a ceea ce era conștientizat sau simțit în noi, dar ne venea greu să recunoaștem și față de noi înșine.
Se poate scrie fiecare aspect nedorit pe câte un peticel mic de hârtie și să se facă exercițiul pe care îl voi recomanda imediat, pentru ca apoi, după ce se ajunge la starea corectă, să se ardă hârtia și, odată cu ea, să se ardă pentru totdeauna lucrul nedorit pe care îl depistasem în noi.
Acesta este un proces, cu durată variabilă de la persoană la persoană și de la un lucru de corectat la altul.
Exercițiu:
Pentru a produce corecția în noi, este necesar să ne acceptăm ”defectul” și să îl privim în față, ca pe un obiect distinct de noi înșine; primele trăiri nu sunt cele mai plăcute și mai confortabile – pot apărea stări de vinovăție,… de jenă,… de teamă,… de neputință,… de real și puternic disconfort!
Sunt însă stările prin care ajungem să ne purificăm… înțelegând cum suntem construiți, ca să ne învățăm lecțiile.
Putem să ne imaginăm defectele ca pe niște obiecte… culori… chenare în care este scris cuvântul care denumește defectul constatat… fiecare chenar având DOAR un defect scris în el…
Privim acest defect… și ne gândim la toate implicațiile lui,… la efectele pe care le creează în viața noastră,… la cum ar fi dacă am rezolva problema și s-ar dizolva defectul…
…până când depășim teama,… jena,… rușinea,… starea de vinovăție,… și simțim cum imaginea defectului intră în noi și umple golul care făcea funcțional defectul…
…pentru că în noi era o lecție neînvățată, care genera defectul…
…cel mai bine este să lăsăm defectul să se integreze în noi cu o stare de mulțumire și recunoștință, că l-am depistat și că așa depășim, prin conștientizare, o lecție de învățat, fără să mai fie nevoie de o suferință în plus,… pentru noi sau cei din jur…
În urma acestei integrări, vom simți o stare de împlinire și de liniștire. Este semnul că am procedat corect și am rezolvat problema cu respectivul defect.
În articolul viitor, voi exemplifica modele de analiză și de lucru cu noi înșine, pentru a ne fi foarte clar cum trebuie să procedăm corect și benefic.
În următoarele articole vom vorbi detaliat despre felul în care acționează lumea întunecată în mintea noastră și cum să ne protejăm.
Florentina Mateescu