Un model social conceput foarte viclean, este omul sau grupul de oameni care „fac rău”: înşeală, mint, fură, trădează… şi trăieşte bine…
Multă lume, aflată în impasuri sau nu, îşi pune întrebarea de ce o duc bine făcătorii de rău şi cei care fac bine o duc, de cele mai multe ori, rău?
Pentru că este vorba tot de experienţe de viaţă.
Cei care … mint, înşeală, fură, trădează, omoară, distrug,… deci cei care, generic, fac rău – sunt răsplătiţi de lumea întunecată cu plăcerile de scurtă durată cu care au fost ademeniţi de cei din întuneric – fie că este vorba despre sex, bani, renume, faimă, putere, avere… ele în sine nefiind rele, ci doar modul de abordare fiind greşit: fie prea mult,… fie fără intenţii curate,.. fie urmate de creşterea orgoliului,… a amplificării Ego-ului,… a pierderii contactului cu Dumnezeu,… cu Universul,… cu Viaţa…
…acestor oameni li se îngustează câmpul de conştiinţă atât de mult, că pierd aproape orice legătură cu normalitatea vieţii,… cu firescul vieţii,… cu omenia…
…ei devin centrul universului lor, în manifestări din ce în ce mai egoiste, în care restul lumii îşi pierde însemnătatea şi valoarea… tot ceea ce mai contează pentru ei rămânând nevoia imperioasă de a-şi satisface propriile pulsiuni…
Acum: dacă persoana subjugată este cineva deja orientat spre rău, prin tot ceea ce face, conştient sau nu, în contra Vieţii şi a Legilor Universale, este … ceea ce se numeşte „slujitor al întunericului”… care primeşte nişte bonusuri de moment, prin satisfacerea unor dorinţe malefice – în general, prin exacerbarea unor stări şi dorinţe normale…
O astfel de fiinţă nu ţine cont că lezează pe cineva, că produce suferinţă, durere… dimpotrivă, cu cât subjugarea este mai mare, cu atât subjugatul savurează răul făcut…
În acest fel, se trimite energie şi suflet în lumea întunecată…
De aceea, cei care sunt orientaţi nativ sau determinaţi să lucreze pentru întuneric, devin unelte folositoare întunericului şi rareori sunt puşi să se autosuprime. Dacă subjugarea lor merge până la luarea de vieţi, ca să poată fi date multe suflete ca hrană pentru întuneric, mai rar este vorba despre vieţile lor. De regulă sunt crime sau, atunci când nevoia de regenerare a întunericului creşte (pentru că secătuieşte fără suflete cu care să se hrănească), se pornesc lupte sociale – revolte, revoluţii, războaie,… cu cât nevoia întunericului este mai mare, cu atât şi luptele sociale sunt mai mari!
Acum, ne gândim cu toţii, probabil, la cele doua războaie mondiale. Este îngrozitor faptul că a fost atâta suferinţă, distrugere şi moarte… şi, mai ales, într-un timp atât de scurt… ceea ce arată cât de mare este nevoia de suflete în lumea întunecată… dacă Primul Război nu a produs atât de… multă hrană… a mai fost nevoie de încă unul…
…în istoria pe care o cunoaştem cu toţii, au fost mereu crime, lupte, revolte, războaie… morţi bruşte şi pierderi de suflete… dar acum, pentu că se încearcă să se mai stopeze războaiele,… creşte nevoia de hrană în lumea întuncată…
Soluţia, din perspectiva întunericului, este… fie decăderea lumii,… fie un alt război…
…decăderea se derulează masiv… războaie a tot pornit jandarmul lumii… pentru că are conducători aserviţi întunericului (ca mai peste tot)…
…iar dacă se întreţine actuala stare de nehotărâre între orientarea spre lumină sau spre întuneric… probabilitatea este iscarea unui … conflict armat de mari proporţii… pe măsura nevoii întunericului… ale cărui rânduri s-au îngroşat foarte mult cu sufletele coborâte în lumea sa…
Soluţia reală pentru Viaţă este alegerea Luminii, care ar slăbi puterea întunericului şi nu ar mai putea fi pornit un război care să îl hrănească…
…iar noi, dacă am fi ferm hotărâţi pentru Lumină şi nu am mai acorda atenţie întunericului, nici nu am mai avea nevoie să fim încercaţi pe traseul credinţei noastre, căci am merge neabătut spre Lumină, găsindu-ne, în sfârşit, drumul menit de la începutul Creaţiei, înapoi spre Creator!
Florentina Mateescu