Vorbeam într-un articol anterior despre faptul că au fost creaţi fără chakra iubirii; cele şase chakre pe care le au, sunt unipolare, deci au doar câte un sens de rotaţie, ceea ce înseamnă că sistemul lor energetic este structurat în bază şase, în timp ce sistemul uman, în bază opt, aşa cum am descris în acelaşi articol, „Structura energetică a fiinţelor întunecate”.
Cifra opt este formată din două cercuri alăturate. Aşezată în poziţie verticală, ca „opt”, sugerează înglobarea, cuprinderea lumilor superioare şi a celor inferioare, deci conexiunea între lumea de sus, reprezentată de cercul de sus şi lumea de jos, reprezentată de cercul de jos, care se întâlnesc într-un punct, acesta reprezentând lumea noastră.
Micşorând cuprinderea la nivel uman, cercul de sus defineşte chakrele superioare şi cel de jos, pe cele inferioare, punctul lor de convergenţă fiind… chakra interfaţă – Anahata, chakra iubirii.
Aceeaşi cifră „opt”, aşezată orizontal, este semnul infinitului, semnificând cuprinderea într-o parte şi cealaltă a Întregului, considerat infinit.
Dar, cu ocazia aceasta, putem să înţelegem că „infinit” este ceva atât de mare, că mintea noastră nu poate cuprinde, nu poate cunoaşte şi înţelege. Poate că era mai corect să i se fi spus „necuprins” sau, ca să nu se confunde cu alte sensuri, ar fi fost bine ca noi să înţelegem aşa termenul infinit, iar nu ca „fără sfârşit”.
Cele două cercuri ale cifrei opt, delimitează spaţii finite. Deci, oricât de mare şi de „necuprinsă” (de mintea noastră, cu limitele ei de utilizare), ar fi Creaţia, ea este finită.
Cifra „6”(şase), care reprezintă numărul de chakre al fiinţelor din lumea întunecată, este formată dintr-un cerc şi un cârlig. Cercul reprezintă cuprinderea, zona conţinătoare, lumea, iar cârligul este o ancoră, o ţintire către ceva, o direcţie.
Cercul situat în partea de jos şi cârligul în partea de sus înseamnă că lumea de jos ţinteşte către lumea de sus, că se orientează spre ea, se urmează un traseu ascensional.
Când sunt aşezate invers, obţinând cifra „9” (nouă), evident şi simbolizarea este inversă: cercul în sus, reprezintă lumea de sus, de lumină, iar codiţa în jos, legătura ei cu lumea de jos, ajutorul şi ancorările cu care ne susţine lumea de lumină.
Abstractizând şi mai mult, „9” este ipostaza masculină, de revărsare în Creaţie a Fiinţei Divine, în timp ce „6”, varianta sa feminină, de reabsorbţie a ceea ce s-a revărsat anterior. (Procesul îl regăsiţi descris amplu în cărţile mele, „Hipnoza ca abordare. Cartea Trecerii” şi „Jurnal Spiritual”).
Florentina Mateescu