O să facem o analiză a modelului spiritual de învățare prin intermediul “celor de la putere”…
…fără nicio intenție de a denigra pe cineva, fără să judecăm sau sa punem anateme…
…căci, din perspectivă spirituală, lucrurile stau mult altfel decât am fost noi obișnuiți să le vedem, gândim, trăim în 3D…
La modul foarte sincer, nici nu aș putea să vă dau vreun exemplu concret, că nu sunt la curent ce ceea ce face fiecare om în parte și ce rol joacă în această imensă… piesă de teatru… națională… sau globală…
…fiecare își trăiește propriul rol… ceea ce i-a fost atribuit sau și-a asumat… dar, ceea ce este necesar să se întâmple, ca să se producă niște efecte scontate…
Am vorbit noi deja că gândind și vorbind de rău despre ceea ce aveam la nivel național, lecția era să pierdem ceea ce aveam… ca apoi să putem prețui ceea ce avuseserăm…
Acest lucru nu s-a făcut peste noapte… deși, perioada distructivă a fost scurtă, la scara istoriei…
Scenariul a fost destul de simplu, în mecanica lui:
– trebuia eliminat conducătorul care ne-a determinat, în felul lui, nu neapărat mai bun sau mai rău, să plătim datoria externă și să fim singura țară fără datorie externă;
…și s-a făcut…
– trebuia să vină o conducere care să fie perpetuu de acord să distrugă ceea ce s-a construit;
… și a venit…
– trebuia ca oamenii să fie mereu ocupați cu altceva decât ceea ce se întâmpla în jurul lor, ca să nu aibă vreo reacție;
…și avem media…care ne ține ocupați cu … orice… mai puțin cu adevărul…;
… mai avem și datorii – rate, credite, leasinguri, chirii, facturi,… nevoi zilnice… le știm cu toții…;
…și avem sisteme de formare perimate, care blochează evoluția, nu o stimulează…;
– acum suntem la un pas de a nu mai avea nimic nici generațiile viitoare…
Deja, la acest pas, începe durerea… până acum au fost furii de sufragerie… living… furiile legate de știri, incomplete, de altfel – pentru că ceea ce se dădea publicului nu explica dinamica socială în totalitatea mișcării ei – ei bine, lumea exprimă furiile după știri, se spun cuvinte de tot felul, dar nu laudative, se discută la o bere, la frizerie… la colțul străzii… dar pe fugă, că suntem contra cronometru… cu un serviciu lung… sau cu două… poate trei… ca să plătim toate celea…
…și, epuizați, în trei zile uităm toate durerile sociale… economice… politice… inundațiile – că s-au tăiat pădurile… accidentele aviatice… morțile… durerile altora… că sunt ale lor, nu ale noastre…
…că așa am fost educați… individualiști, separați de ceilalți,… pe modelul „noi și ceilalți”… departe de a ne forma un mod sănătos de gândire…
Și atunci, am avut nevoie ca din rândurile noastre să se ridice în clasa politică oamenii care să facă posibilă realizarea acestui program…
Avem de învățat lecția aprecierii, a valorizării…
Care se reflectă inclusiv la nivel uman, nu doar material!!!
Câți oameni apreciați cu adevărat?
Câți vă apreciați singuri, cu adevărat?
Câți îi valorizați pe ceilalți și vă autovalorizați (dar nu egotic, cu orgoliu, că aceea este o altă poveste…)?
Dar cu încrederea în Sine… cum stăm?
…Ca să aibă și alții încredere în noi…
…Ca să fim oameni de încredere… să o merităm…
Conducerea, care ne reprezintă,… dă niște răspunsuri negative…
Pe care este timpul să le luăm în seamă, pentru că este vorba de viețile noastre… și de cum ni-i le trăim…
Continuăm analiza, că abia am început-o…