Pentru că tot am vorbit de datul răului, am putea spune câteva vorbe şi despre blesteme.
Ele reprezintă nişte algoritmi de facere sau nefacere într-un anumit fel, rostite de cineva la adresa altcuiva, cu intenţia de a i se întâmpla celuilalt ceea ce conţine blestemul.
Sunt oameni care blesteamă la fiecare pas şi se simt mai în siguranţă şi mai puternici aşa, considerând că scapă de ceea ce ar putea să le facă rău, dacă blesteamă. Ei se simt oarecum la adăpostul forţelor care lucrează cu blestemele, dar prea puţini ştiu că blestemele îi costă energie din propria structură sau, după caz, suflet, când sunt blesteme puternice, pentru timp îndelungat sau de moarte.
Sunt şi care blesteamă pe cei care le fac sau le-au făcut rău.
Când sunt spuse în mod repetat, se fac programe, iar când sunt spuse cu patos, se înscriu foarte adânc în structura destinatarului.
Ceea ce ar trebui să ştie cei care blesteamă este faptul că propria structură este cea mai aproape de cel care face răul şi că, înainte de a-i părăsi propriul câmp, gândul, intenţia, înjurătura, blestemul… rămân în câmpul emitentului… unde coc… până când acumulează energia de manifestare…
Acum, cine ştie că toate aceste rele consumă energie, se poate gândi că nu se acumulează prea repede necesarul energetic de suport pentru materializarea … facerii de rău… dar!!!… este bine de ştiut că sunt lucruri care se iau peste vieţi!… Deci, nu se scapă prin moarte de reculul răului făcut, ci până nu se traversează toate experienţele cerute, pentru că subconştientul le ia ca lecţii pentru propria persoană!, nu dispar…
Este adevărat că au fost folosite blesteme şi pentru protecţie.
Dar nu blestemul este forma cea mai corectă, din perspectivă spirituală.
Se poate concepe algorituml de protecţie care să lucreze conform Legilor Universale (cum s-a făcut la noi în ţară, dar şi la mormintele faraonilor, în Egipt).
În acest fel se realizează protecţia, fără să fie nevoie de fiinţe întunecate angajate ca paznici.
Acolo unde s-a procedat aşa, paznicii aşteaptă prada – cei care sparg protecţia şi se hrănesc cu sufletul ei…
Iar unde se folosesc Legile Universale – de sub incidenţa lor nu se poate ieşi în Universul nostru… deci, nu se pune problema de a fi sparte, corectate, modificate etc…
Florentina Mateescu