Este prima fază a abordării de către fiinţele întunecate.
Ele ştiu foarte bine că nu pot intra direct cu forţa, dacă vor să aibă succes şi să se şi extindă lucrarea lor.
(În perioada pe care o traversăm acum, mai intră şi forţat, dar vom vedea cum).
Un om asupra căruia capătă putere, poate fi o sursă de contagiune pentru cei din jurul lui, pentru că începe să emită anumite păreri, are anumite comportamente… lucruri pe care pot începe şi ceilalţi să şi le însuşească, (mai cu seamă dacă văd succes la cel contaminat, deşi nu îi văd partea negativă).
Pentru ca persoana să fie abordabilă, primul criteriu este conexiunea cu Dumnezeu.
Persoanele cu multă credinţă sunt, în general, atacate în felurite chipuri, deoarece, pentru a ajunge la credinţă, au depăşit travaliul concepţiilor despre existenţa sau non-existenţa lui Dumnezeu. Ele au înţeles clar şi consideră cu fermitate că există Dumnezeu. Cele atacate au sufletele mari, luminoase şi reprezintă o sursă bogată de hrană. Deci mai au de lucru, pentru a ajunge inabordabile.
Oamenii aflaţi pe traseul evoluţiei au de depăşit încercările celor din lumea de întuneric, de a le lua din suflete. Unii reuşesc, alţii cedează, pentru că mai au de învăţat nişte lecţii.
Vorbim despre cei care cedează. De ce ar face-o, din moment ce încearcă să crească, deci să se elibereze de influenţele acestei lumi?
Pentru că încă nu au reuşit să comute pe vortexurile evolutive, căci nu au adunat suficientă informaţie şi nici nu au fixat-o în suflete, ca să se poată feri.
Ea se adună fie prin experienţe directe, cum a fost în lumea 3D, fie prin conştientizare, cum încercăm să facem noi acum.
O slabă credinţă este etapa de la începutul drumului ascensional de re-unire cu Dumnezeu.
Şi este o perioadă în care se intră mai uşor în gândurile omului.
Obsesiile simple sunt gânduri care canalizează fie atenţia, fie direcţia de gândire spre ceea ce, în mod real vulnerabilizează fiinţa.
De cele mai multe ori, omului i se inoculează anumite dorinţe, idei despre necesităţi…, care depăşesc puterea lui de a le realiza, conform nivelului la care este.
De fapt, sunt lucruri la care omul ar putea ajunge dacă şi-ar schimba nivelul. Dar aceasta presupune muncă şi un imens travaliu de toate felurile – învăţare, timp acordat, cheltuială poate, rugăciuni, încercări, frământări de gânduri, stări de lipsuri –necesare multor conştientizări… şi muncă cu sine… Multă muncă cu sine… Ceea ce nu este tocmai uşor!
Este faza de lucru cu gândurile, care încep să se schimbe, se modifică optica, părerile… apar gânduri de plăcere… pentru că, inoculările se fac pe nivelele agresabile din fiinţa noastră:
Primul nivel: corespunde primei chakre a structurii noastre energetice. Sunt agresabile trăsături ca: orgoliul şi agresivitatea; în lumea monahală, lupta împotriva acestora, pentru că e o luptă, se impune prin jurământul ascultării şi smereniei.
Al doilea nivel: este pe a doua chakră şi se adresează preponderent sexualităţii, dar şi către ceea ce creăm; monahii depun jurământ de castitate, tocmai ca să nu ajungă să cunoască plăcerea sexuală şi să nu i se mai poată opune.
Al treilea nivel este corespunzător chakrei a treia, unde găsim lăcomia, dorinţa de avere şi de putere. Pentru a se apăra de aceste atacuri, monahii depun jurământ de sărăcie, care îi învaţă să trăiască doar cu ceea ce au nevoie, nu cu mai mult.
Obsesia vine să inducă gânduri care să stimuleze plăcerea pe direcţiile amintite. Baza fizică sunt glandele generatoare ale manifestărilor amintite, căci, ştim noi, fiecare chakră coordonează câte o glandă endocrină, iar acestea produc hormoni pentru toate manifestările noastre.
În fizic, prin intermediul gândurilor, sugestia malefică acţionează asupra glandelor care sunt suprastimulate şi produc hormoni în exces, iar aceasta impulsionează instinctele, care sunt însoţite de plăcere (toate). Acum se cere un exces de plăcere.
Dar ceea ce este afectat este mintea, totul ramâne la nivel de gânduri.
Ideile şi gândurile inoculate în mintea unui om mai slab (deci cu credinţă mai slabă), încep, la un moment dat, să prindă roade,… să devină ceva de dorit,… ceva dorit chiar mult… care ajunge să fascineze…
…şi aşa se trece la cea de-a doua etapă – fascinaţia…
Florentina Mateescu