Continuăm analiza prezenței fricii:
2) A doua variantă este că frica a fost indusă, acesta nefiind un atribut din naștere al speciei umane.
Dacă ar fi așa, de ce a trebuit indusă frica, la ce folosește?
Spuneam, la un moment dat, că omul este condus prin frică…prin urmare, frica poate fi indusă pentru ca omul să fie condus prin intermediul ei…
Dacă animalele nu se nasc cu frica în ele, omul, care este considerat superior, nu are cum să se fi născut cu frică… deci ea a apărut undeva, pe parcurs…
Dacă frica nu e din naștere, cineva se ocupă să inducă frica omului…
Dar cine face acest lucru?
Alți oameni…pentru că cei care conduc, sunt alți oameni…
Ceea ce înseamnă că oamenii s-au separat în cei care induc frica și cei cărora li se induce frica…
Dacă ați fi în situația de a trebui să îi conduceți pe ceilalți oameni, ce metode ați folosi?!
Dacă ați fi trăit acum o mie sau chiar două mii de ani și vi se cerea să îi conduceți pe oameni, la ce metode ați fi recurs??!
În vibrația terestră de acum două mii și mai bine de două mii de ani, toţi am gândit şi am simțit că cel mai simplu, omul putea fi condus prin frică…
Atunci, care ar fi putut fi cea mai puternică frică, cea care să îl paralizeze…să îl blocheze…să îi schimbe deciziile…să îl determine să gândească și să acționez altfel?…
Și s-a ajuns la concluzia că cea mai puternică frică și care producea determinări în multiple moduri, era frica de moarte!…
Cum putea fi inoculată frica de moarte?
Prin transformarea morții într-un final definitiv…
Într-o lume a emoționalului, în care atașamentul joacă un rol important, în care senzația de stabilitate este sensibil influențată de atașament și apartenență și posesie – toate fiind în aceeași bandă de frecvență vibrațională, pierderea era o forță motrice puternică…
Dar o pierdere totală? Cum e pierderea vieții, adică moartea, cum e cotată în 3D???
Dar dacă pierderea mai e și definitivă???
Vechile culturi știau că spiritul e nemuritor și se întoarce la viață…dar știau fiindcă erau învățați!…
Dar dacă oamenii nu ar mai fi învățați, ci analfabeți, cum erau până acum un secol și ceva?!
Învățăturile ar ajunge la ei transmise, gata prelucrate, ei ne mai ştiind adevărul, ci luând de bun ceea ce li se spunea…
Corectarea vechii informații că spiritul se întoarce la încarnare a devenit vitală…căci, dacă oamenii ar fi gândit în continuare că sunt șanse în viața viitoare să se corecteze niște greșeli, să poată trăi mai bine…cu speranță…că, de aceea speranța moare ultima…atunci, frica de moarte nu mai devenea o frică capitală, în acest climat, ci o forță motrice, deci cu efect opus manipulării…
Și atunci, unor oamenilor ignoranți, cărora li s-a inoculat frica de moarte, ca fenomen total și definitiv, putea să li se ceară multe sau să fie manevrați ca păpușile pe sârmă…Trebuiau cunoscute doar pârghiile și procesul nici nu era atât de dificil…doar de durată și amplu…
Biserica a venit cu o completare absolut nenaturală și neumană la acest ansamblu: crearea imaginii unui Dumnezeu după chipul și asemănarea celui care l-a creat – rău…răzbunător…neiertător…neiubitor… deposedat de prerogativele divine și umanizat pe nivelul inferior al existenței tridimensionale…
Dumnezeu ar fi pedepsit ceea ce se făcea în viață și, iată cum, omului i s-a indus și frica de moarte, dar și frica de viață…
Și ne mai întrebăm de unde angoase, panici, paranoia, schizofrenii, nevroze etc, etc, etc…
De reflectat…
Cu mult drag,
Flori Mateescu
Psihoterapeut, Bioterapeut, Hipnoterapeut, NLP
Cabinet de Terapii Alternative: Schimbă-ți Viața!