Prezicători au existat în toate timpurile… unii au fost chiar mai inspirați și lumea i-a trecut în cartea ei despre vizionarii lumii.
Această ,,înaintevedere” sau „vedere înainte”, cum mai este numită, este posibilă pentru că evenimentele sunt deja înregistrate, nu le creează văzătorul și nici istoria nu se inspiră după mesajele despre viitor.
Deci, nu e poveste.
Este accesarea unui plan informațional în care aceste evenimente sunt înregistrate și care se vor produce la timpul potrivit, pentru că fac parte din ceea ce avem de traversat ca experiențe de viață, la nivel individual sau colectiv.
Ceea ce se accesează este, ca să zic așa, Programul Principal, dar în general există variabile – adică dacă dintr-un anumit motiv programul A nu se poate împlini, atunci se relevă programul B sau programul C.
Motivul, la nivel individual, poate fi o decizie fermă sau o schimbare foarte puternica de concepție astfel încât lecția să se învețe cu o conștientizare, specifică programului 4D, nu prin suferință conform programului 3D.
La nivel macro ( comunități mari sau întreaga populație globală ), modificarea de program este determinată de formarea unei mase critice de persoane care a învățat lecția respectivă.
Când apar situații tensionate pe un lot mare de oameni, este vorba despre o lecție colectivă, care presupune că întreaga comunitate are de făcut un salt evolutiv, care se face doar dacă se învață lecția și nu se face, ci se va repetă, dacă lecția nu se învață.
Regula este că lecțiile care se repetă sunt din ce în ce mai dure, pe principiul că dacă nu a fost auzită șoapta, se vorbește cu glas tare; dacă nici vocea nu a fost auzită – se țipă; dacă nici așa nu a mers încep lovituri, pe zonele nevralgice, din ce în ce mai dureroase.
Dacă tot nu se învață, se instalează capătul de program, adică ceea ce noi numim moarte.
Sunt situații, cum este cea de acum, în care două războaie mondiale nu ne-au făcut sa înțelegem ceea ce trebuia să învățăm la nivel planetar. Sunt treziri sporadice și destul de reduse, față de marea masă de peste șapte miliarde de oameni.
De-a lungul istoriei, omenirea a trecut prin multe dureri.
Diferența, față de perioada actuală, este că atunci, oamenii nu aveau posibilități de comunicare și cel care suferea, se confrunta doar cu ceea ce era în spațiul lui, în micul lui univers fără a putea transmite prea departe.
Acum avem posibilitatea de a comunica instant cu oameni de pe cealaltă parte a globului, există informările media si multe alte surse de informație care aduc la cunoștința celor care urmăresc evenimentele globale, că lucrurile decurg din ce în ce mai anormal, cu o răspândire virală a „răului” la nivelul întregii planete.
Și se spune doar partea vizibilă, din prima linie, de la suprafață, căci ceea ce se petrece neștiut în spatele frontului, ar fi îngrozitor de aflat și poate pentru mulți, de nesuportat.
Dacă cineva îți arată realitatea din spatele scenei, poate asculți, poate te indignezi, poate recunoști adevărul a ceea ce ai aflat, dar oare asta îți schimbă viața dacă tu nu vrei să faci o schimbare?
Televiziunea a mediatizat mesajul babei Vanga. Se spune că s-a împlinit, în cea mai mare parte, ceea ce ea a văzut. Crezi?
Oare a apărut degeaba acum, când situația planetară este atât de instabilă?
Ce mesaj are pentru tine o astfel de informație?
A sosit timpul să te trezești și să te alături celor care formează masa critică de persoane care și-au învățat lecțiile? sau rămâi în poziția de comoditate până la final?
Sau poate aștepți să rezolve altcineva situația…
Crezi că un singur om ar putea să înlocuiască realitatea noastră existențială? Sau un grup de salvatori?
Pentru ce aceștia, ar face sacrificii în favoarea unor oameni care nu sunt dispuși să facă nimic ei, pentru ei înșiși?
E împotriva planului Creației.
Fiecare trăiește doar cu el însuși, în propria existență. Nu poate veni un Salvator care să impună cuiva să trăiască sau să trăiască bine.
Salvatorul tău ești doar TU!
Cu mult drag,
Flori Mateescu