Spuneam că, funcţie de lecţiile pe care le avem de învăţat în viaţa la care am venit, structura noastră matriceală are o anumită configuraţie, fiind constituită dintr-un ansamblu de plusuri şi minusuri, informaţional – din zero-uri şi unu-uri.
Am înţeles ce şi cum atrage situaţiile cu care ne confruntăm în viaţă; am înţeles şi ce facem cu lecţiile învăţate.
Acum este important să înţelegem cum relaţionăm cu ceilalţi, pentru că matricele noastre sunt constituite să funcţioneze pentru viaţa socială, noi fiind fiinţe (structuri ) sociale.
Evident, dacă eram structuri sihastre prin constituţie, însăşi viaţa noastră se desfăşura în alte condiţii, pe alte coordonate.
Dar erau alte lecţii sau alt fel de lecţii.
Structura noastră de relaţie este constituită pe aceeaşi, deja binecunoscuta matrice, în sistem binar, „0” şi „1”.
Care este semnificaţia acestor repere în zona de relaţie?
Este ceea ce noi suntem obişnuiţi să numim „karma”: lecţiile de învăţat.
Karma de relaţie, este setul de lecţii pe care nu le-am învăţat sau nu le-am terminat de învăţat în relaţie cu cineva.
Cum am ajuns în relaţie cu cineva?
Exact pe acelaşi principiu prin care atragem lecţiile de viaţă sau dăruim celorlalţi din ceea ce ştim: dacă în structura noastră este un gol într-un domeniu, vom atrage nu doar lecţia ca atare, ci şi persoana sau grupul de persoane ( chiar societatea ) în care ne putem manifesta în direcţia învăţării lecţiei de viaţă respective.
În acest fel, se uşurează sarcina noastră în învăţarea unei lecţii: noi avem golul şi cineva, cu care intrăm într-o anumită relaţie ( funcţie de lecţia de învăţat ), ne va furniza ceea ce avem noi nevoie ca să ne umplem golul informaţional din zona unde avem de învăţat. Această persoană are plinul, lecţia învăţată sau învăţată atât cât putem să înţelegem noi şi avem nevoie în momentul sau în perioada de relaţie.
Ca să ne fie mai simplu să înţelegem, am putea să ne imaginăm golurile din propria noastră matrice ca pe un fel de încuietori, yale… ceva, care se rotesc pentru a descuia o uşă. Ni le-am putea imagina rotindu-se mereu, pentru a atrage atenţia cheii potrivite, care este plinul celuilalt, al persoanei cu care venim în contact.
Un contact reuşit este atunci când „cheia” celeilalte persoane este chiar cea care intră în yala noastră şi o roteşte până la capăt.
Lecţia este învăţată când rotaţia este completă şi uşa închisă perfect… pentru că s-a făcut plinul şi nu mai are ce sau de ce să intre… ( la fel cum se alimentează cu combustibil o maşină şi, atunci când s-a umplut rezervorul, pompa se blochează şi nu mai lasă combustibil să intre în rezervor ).
Aceasta este o viziune foarte simplistă, dar care ne indică foarte simplu mecanica întâlnirilor noastre „karmice”, relaţionale.
Acum: dacă eu am de învăţat o lecţie, voi atrage spre mine persoana care o ştie, după cum am vorbit până acum. Dar cât stau eu în relaţie cu această persoană? Sau ea cu mine?
Evident, până la învăţarea lecţiei, complet sau atât cât îmi permite nivelul şi structura mea.
Cum se ştie cât durează?
Până mi se „face mie plinul”!…
Ce se întâmplă după?
Ca la alimentarea cu combustibil: sare pompa!… sau iese cheia din contact, din yală… scoasă nu neapărat conştient de noi, că, de regulă, nu ne dăm seama de finalul unei lecţii sau al unei legături cu cineva…
În planul fizic ce înseamnă acest lucru?
Că se rupe legătura…
Pentru că nu mai este necesară…
S-a făcut plinul pentru care a fost necesară legătura şi ea nu mai funcţionează, pentru că nu mai este nevoie…
Şi, deja ştim că Universul nu face lucruri inutile… deci nu va ţine legătura doar pentru că ne place nouă sau nu…
Dar dacă nu ne învăţăm lecţia?
Legătura durează până când „plinul”, adică o copie sau o proiecţie a lui, a fost transferat în structurile noastre. Ceea ce facem cu ceea ce am învăţat, este alegerea noastră şi noi hotărâm când şi cum vom folosi învăţătura primită.
Cert este că, odată primită, ea este în structurile noastre…
Dacă nu se învaţă lecţiile „în timp real”, pentru ca informaţia primită să se fixeze chiar în vortexul care a atras-o, se va crea un vortex adiacent, care se va însuma cu cel original şi vor atrage o nouă conjunctură în care să ne învăţăm lecţia… Şi tot aşa până o învăţăm!!…
Cum se traduce în viaţa noastră „ieşirea cheii din yală?
Înseamnă ieşirea din viaţa noastră a persoanei care avea plinul… sau măcar o întrerupere sau o rărire a relaţiei, dacă mai funcţioneză vreun vortex între noi…
Ce ar putea face acel vortex?
Să ne ajute să învăţăm gradual… ni s-a dat o parte… mai stăm să procesăm… după ce am înghiţit prima parte de lecţie, ni se mai dă o parte… şi tot aşa… în ritmul în care putem asimila şi care face parte integrantă din parametrii propriului nostru vortex…
Dar dacă nu mai avem nimic de învăţat de la celălalt?
Dacă nici el nu mai are de învăţat de la noi, se rupe relaţia; dar este posibil ca şi cealaltă persoană să aibă un gol, corespunzător unui plin al nostru şi atunci, dacă noi suntem cei care îi umplem golul, relaţia continuă.
În general, structurile noastre sunt destul de complexe şi relaţia dintre două persoane poate să presupună mai multe lecţii, în care fiecare să fie pentru celălalt şi învăţător şi discipol, pentru diferite lecţii sau faze ale unor lecţii.
Această situaţie generează relaţiile de durată… mai lungă sau mai scurtă, proporţională cu lecţiile – cu numărul lecţiilor, cu intensitatea cu care se învaţă, cu nivelul celui care dă şi al celui care primeşte, cu disponibilitatea de a învăţa – sau indisponibilitatea… numită în mod curent şi comoditate…
În concret, cu cât sunt mai multe „potriviri” cheie-contact sau gol-plin, cum vrem să le numim, cu atât este o relaţie mai compatibilă şi, teoretic, va dura mai mult, proporţional cu nivelul schimbului care este de efectuat între părţi.
De aceea se spune că „contrariile se atrag”! Şi, de aceea este bine să fie compensări şi completări în relaţie… mai ales în cea de cuplu!…
Dacă se întâlnesc doi oameni care au goluri asemănătoare, probabilitatea cea mai pozitivă este să o caute pe a treia, care are plinuri în zonele corespunzătoare golurilor… şi atunci face transferuri ambelor persoane…
Dacă se întâlnesc persoane cu acelaşi „gol” şi nu caută un „plin”, nu pot rămâne în relaţie, pentru că nici o legătură energetică nu le fixează relaţia. Similar cu două persoane cu acelaşi plin, pot să se însoţească, să se alăture, ca să dea din plinul lor, fiecare funcţie de cum are informaţia structurată, dar nu pot face contact pe zona aceluiaşi „plin”.
De regulă, când un grup are de dat, deci are acelaşi plin, are alte puncte de legătură energetică, în alte zone unde se poate face schimbul informaţional. La fel şi când e acelaşi gol şi se stabileşte o relaţie, ea are conjuncţia pe altă temă decât golul comun.
Într-o relaţie de cuplu, aceste informaţii indică o anumită dinamică relaţională. Cu cât sunt mai multe schimburi de făcut, teoretic, cu atât este mai de durată relaţia. Dar, este importantă şi maniera în care se gestionează ritmul schimburilor. Un cuplu care stă mult împreună, va face schimburile mai repede decât un cuplu care se vede destul de puţin şi interacţionează mai superficial… mai rar… sau la care viteza de procesare este mai lentă… ceea ce face ca relaţia să dureze mai mult, aparent neîntemeiat; aparent improbabil, acolo unde o legătură pare foarte strânsă şi partenerii cuplului sunt mereu împreună, fac schimburile energetice intens şi există probabilitatea, dacă nu spiritualizează relaţia, să ajungă repede la epuizarea schimburilor, respectiv la finalizarea relaţiei.
***
Dacă ne amintim de polarizările chakrelor, despre care vorbeam în cartea mea „Cartea Trecerii”, înţelegem că, dacă aşezăm faţa în faţă un bărbat şi o femeie, bărbatul are plinul acolo unde are femeia golul, şi reciproc, ceea ce face compatibilitatea între sexe, permiţând fluxurilor energetice să circule firesc.
Apar perturbări când sunt modificări ale polarităţii, deci când unul dintre parteneri îşi asumă rolul celuilalt pe anumite segmente ( femeia, dă viaţă, bărbatul o primeşte; bărbatul, sexual – dă, iar femeia primeşte; afectiv, femeia dă şi bărbatul primeşte; intelectual, bărbatul dă şi femeia primeşte; dacă urmărim polarităţile chakrelor, se vede clar din sensul de rotaţie al fiecărei chakre şi din polarităţile lor ce funcţiuni derivă ).
În condiţiile în care se produce o inversare a funcţiilor în vreuna dintre chakre ( sau pe un nivel ), aceasta antrenează o dereglare, un blocaj al circulaţiei energiei între parteneri, făcând relaţia disfuncţională. Adică, atunci când femeia ia rolul bărbatului pe un segment ( sau bărbatul rolul femeii ), se ajunge la aceeaşi polaritate pe acel segment, ceea ce duce la blocarea circulaţiei energiei, deci este o zonă întreruptă a relaţiei. În ultima vreme, se întâlneşte foarte frecvent situaţia femeii dominante, controloare, puternice, care se manifestă liber, cu poziţie de conducere, ceea ce îl inhibă pe partenerul rămas în poziţia lui, masculină, dar care este dominat de forţa mai mare, manifestată de parteneră – este situaţia foarte multor cupluri, care ajung să renunţe la viaţa intimă, unele chiar după puţini ani de relaţie, deşi rămân buni prieteni şi se ajută în menaj, ireproşabil în unele cazuri.
Pentru clarificare, este bine să ne amintim că sensul de rotaţie al chakrelor este astfel stabilit încât atunci când un bărbat şi o femeie stau faţă în faţă, rotaţia să fie în acelaşi sens. Adică: la bărbat, chakra a doua, cea sexuală, are rotaţia spre dreapta corpului, iar la femeie, spre stânga corpului. Când ei stau faţă în faţă, dreapta lui şi stânga ei sunt pe aceeaşi parte, deci şi chakrele se rotesc în tandem. În acest fel, informaţiile care se transmit de la unul la celălalt chiar se pot transmite, ceea ce nu s-ar fi putut, dacă sensurile de rotaţie erau inverse, căci s-ar fi rupt fluxurile.
În ceea ce priveşte matricea: partea stângă a tuturor este partea feminină, indiferent că sunt femei sau bărbaţi, în timp ce partea dreaptă este masculină.
Acest lucru face ca atunci când ne întâlnim cu cineva, partea noastră feminină să se suprapună cu partea masculină a celeilalte persoane şi, evident, partea noastră masculină, dreaptă, cu femininul, stânga a celuilalt.
Această suprapunere permite transferul informaţional de la plinul din dreapta unuia, la golul din stânga celuilalt. Mai mult, după ce se face plinul, spaţiul respectiv migrează cu circuitul energetic, din stânga în dreapta persoanei, unde devine lecţie învăţată, deci flux de dare în exterior; şi se suprapune cu zona golurilor celuilalt, care vine în faţa celui cu lecţia învăţată, să primească în propriul gol, din plinul celui care a învăţat.
Practic, în jurul matricei noastre de relaţie, se formează o structură toroidală cu o sumedenie de spire, care ne conectează cu alte fiinţe, acestea având proprii toroizi. Aceştia sunt într-o mişcare continuă, dată de circulaţia fluxurilor infoenergetice, ce traversează golurile şi plinurile din matricele noastre.
După ce se fac schimburile informaţionale, structura matriceală se modifică… De fapt, ea se modifică cu fiecare informaţie şi procesare, frământare, trăire în parte…
Aceasta poate duce la creşterea compatibilităţii, acolo unde cuplul are un traseu de profunzime şi o lecţie de viaţă naşte altă întrebare şi altă lecţie de urmat… dar duce şi la ruperea relaţiei acolo unde s-au făcut schimburile şi se ajunge la plinuri pe aceleaşi zone… ceea ce duce, ca la fizică, la respingere ( ştim că acelaşi semn, „+” cu „+” şi „–” cu „–” se resping, în timp ce semnele contrare „+” cu „–” se atrag )…
Acest lucru ne arată foarte clar că structura noastră nu este monogamă… dar nu este imposibil s-o facem aşa…
Evident, ne asumăm rezultatele!…
… urmează articolul: Matricea Poporului…
Cu mult drag,
Flori Mateescu
Psihoterapeut, Bioterapeut, Hipnoterapeut, NLP
Cabinet de Terapii Alternative: Schimbă-ți Viața!