În MOMENTUL CREATOR, DUMNEZEU a desfăşurat LUMILE pe mai multe niveluri.
PRIMA LUME CREATĂ este lumea cea mai aproape de Sine; este o lume care se asemăna foarte mult Creatorului, este făcută după chipul şi asemănarea Lui, emanaţie a Sa, dar diferită de Sine.
Această Primă Lume este o Lume a Fluviilor de Lumină Divină, a celei mai spectaculoase frumuseţi…o Lume a Înţelepciunii, care conţine întreaga paletă a Legilor Universale şi toată Cunoaşterea posibilă…dar, nu este Însuşi Dumnezeu…este o emanaţie a Lui Dumnezeu, care are aproape toate Atributele Divine, dar nu toate…are aproape toată Înţelepciunea Divină, dar nu toată…are aproape Totul, dar nu Totul…se desfăşoară în jurul Fiinţei Divine, ca un inel de lumină, dar nu la fel de luminos ca miezul Divin.
CEA DE-A DOUA LUME CREATĂ este o continuare a Primei Lumi, un alt inel luminos în jurul primei, mai puţin luminos, dar având aproape totul, ca şi Prima Lume, dar nu la fel de mult ca aceasta şi sensibil mai puţin ca Miezul Divin în care Dumnezeu se manifestă.
Ca şi Prima Lume creată, în raport cu Divinitatea, a Doua Lume are mai puţin decât Prima, dar mai mult decât a Treia Lume, care s-a format mai departe, ca un inel luminos în jurul celei de-a Doua Lumi.
Şi aşa a continuat Creaţia cu Lumea a Treia… Lumea a Patra… Lumea a Cincea… …din aproape în aproape, respectând aceiaşi algoritmi de diviziune, de fractalizare, care generau noi Lumi, cu elemente din ce în ce mai multe, dar cu potenţial din ce în ce mai scăzut, pe măsură ce se tot îndepărtează de Miezul Divin.
Invers faţă de ordinea în care au fost create Lumile, este numărul de dimensiuni manifeste în fiecare dintre acestea. Astfel că: Dumnezeu, ca Fiinţă Divină, omniprezentă, omnipotentă şi omniscientă, posedă întregul cumul al dimensiunilor posibile a se manifesta în Spaţiul Său de Existenţă.
Prima Lume Creată, are măcar cu o dimensiune mai puţin. A Doua Lume are cu cel puţin o dimensiune mai puţin decât Prima Lume. A Treia, mai puţin ca a Doua… şi tot aşa… până când s-a ajuns la o singură dimensiune.
Grafic, o singură dimensiune este Punctul. Punctul reprezintă Începutul Manifestării Creaţiei. De aici ar trebui ca dimensiunile să înceapă să crească, iar Lumile să se reintegreze în Fiinţa Divină.
Însă, pentru ca acest lucru să fie posibil, a trebuit să fie creată o Forţă Motrice. Şi mai trebuia o forţă contrară Creaţiei, pentru ca polarităţile nearmonizate, dihotomice, să fie în echilibru.
Această parte a Creaţiei este Lumea Întunecată…
( Acest subiect este amplu detaliat în cursul Paradigma Atlantă a Creaţiei – Modulul I: Misterele Neelucidate ale Creaţiei Lumilor Văzute şi Nevăzute )
Cu mult drag,
Flori Mateescu
Psihoterapeut, Bioterapeut, Hipnoterapeut, NLP
Cabinet de Terapii Alternative: Schimbă-ți Viața!