Spuneam că, în lumea 3D, avem anumite setări.
În esenţă, planul tridimensional este susţinut de cel de-al treilea câmp auric, care este generat de cel de-l treilea câmp energetic sau chakră, Manipura. Deci, existenţa tridimensională se desfăşoară în câmpul emoţional. Şi acest lucru este foarte important de reţinut! Pentru că ne este necesar să înţelegem programa fiecăreia dintre dimensiunile pe care le parcurgem, tocmai pentru a reuşi să ne integrăm în planurile superioare.
Ca să ne lămurim, planul intâi a fost al Creaţiei, iar cel de-al doilea, al diversificării Creaţiei.
Dacă am reprezenta schematic, primul plan este reprezentat printr-un punct. În simbolul Tao, (cercul care cuprinde cele două polarităţi, Yin şi Yang, negru şi alb, fiecare conţinând câte un punct din polaritatea opusă), reprezentarea ar fi punctul negru din jumătatea albă – adică ceea ce mai trebuie completat pentru ca polaritatea masculină să fie completă.
Evident, polarităţile feminină şi masculină se succed continuu, la infinit, trecând dintr-una în cealaltă.
Totuşi, pentru că totul este închis într-un cerc, înseamnă că „infinitul” este un număr foarte mare, greu de accesat de mintea noastră 3D, dar limitat, la scară universală.
Ceea ce am vrut să înţelegem, este că întreaga Creaţie, din care noi cunoaştem o parte infimă, este pornită dintr-un punct.
Acesta a fost primul plan al Creaţiei.
Al doilea plan, a fost cel al diversificării, la toate nivelele.
Vom vorbi puţin despre „0 şi 1 – Codul binar al Universului!, ca să înţelegem puţin mai bine cum este structurată Creaţia.
FRAGMENT
Din cartea „Hipnoza, ca abordare. Cartea Trecerii. Prima Moştenire Atlantă”, de Florentina Mateescu
„O” ŞI „1” – CODUL BINAR AL UNIVERSULUI
Pentru cunoscătorii sistemelor de programare pentru computere, nu este o noutate o astfel de afirmaţie. Şi nici o ciudăţenie.
De altfel, în algebra de liceu studiem cu toţii Matrici şi Determinanţi. Aceste structuri matematice, realizate din diferite combinări de „0” şi „1” sunt punctul de pornire al programelor informatice.
De ce ne interesează pe noi aceste informaţii, din moment ce nu intrăm în studii de detaliu ale programelor matematice?
Ne interesează doar ca şi comparaţie între creaţia umană şi cea Divină.
Deci, tot ceea ce este folosit în sistemul informatic este preluat din propriul nostru sistem existenţial şi funcţional.
Ce vreau să punctez în legătură cu cele două cifre?
Cred că informaţia care ne poate ajuta să ne schimbăm concepţia despre Univers!…
Informaţia care ne poate ajuta să înţelegem Universul!…
Primul şi cel mai important dintre principiile Creaţiei Divine:
SCOPUL CREAŢIEI!!!
ŞI MANIERA DE A FI REALIZAT ACEST SCOP!!!
Deci, ce sunt „0” şi „1” în Planul Divin?
Pentru că nu sunt aspectate ca cifre!…
SUNT SENSURI DE MIŞCARE!!!
Şi pe baza lor este construit întregul Univers!
Poate să pară bizar ca o cifră să fie considerată un sens de mişcare…
E adevărat, pentru a-şi uşura munca în multe domenii de activitate, omul a creat reprezentări numerice care simbolizează câte ceva.
Dar „0” şi „1” nu sunt simboluri!
Ele sunt concepte!!!
Conceptele majore pe care este construită întreaga creaţie cunoscută sau mai puţin cunoscută de noi! Adică ceea ce face parte din Universul nostru şi din cele similare cu el.
Cum ar putea cifra „0” să fie un concept?!
Sau cifra „1”?!
CIFRA „O” reprezintă GOLUL, spaţiul care trebuie umplut, deci spaţiul de manifestare a Forţei de Atracţie; datorită acestei forţe este posibilă umplerea golului.
Pornind de la acest concept, „O” este Dumnezeu în manifestarea sa feminină şi, corelativ, întreaga polaritate feminină, Yin.
Fiind vorba despre atragere, de umplere, este realizată prin rotaţia centripetă, de „venire spre centru”, de acumulare…
Chakra sexuală a femeii are rotaţia levogiră, spre stânga corpului, care este partea feminină; şi picioarele şi spatele corpului sunt polarizate feminin…
Deci, tot ceea ce are rotaţie centripetă, are polaritate feminină.
Polaritatea feminină, ca purtătoare a golului, are şi atributul de purtătoare a golului de lumină, deci a întunericului (în care se concepe şi formează Creaţia, ca într-un uter); una din expresiile ei foarte cunoscute nouă este noaptea şi, legic, astrul său, luna. Dar şi punctele cardinale sunt polarizate. Fiind caracterizate de lipsa de căldură, nordul şi vestul sunt polarizate tot feminin! Din acelaşi motiv, toamna şi iarna sunt polarizate tot feminin!! Sau anotimpul rece, fără căldură, acolo unde sunt doar două anotimpuri…
Cifra „1” reprezintă polaritatea opusă, masculină, yang, cea care „dă în afară”, având rotaţia centrifugă, exercitând forţa de respingere, deoarece nu conţine vreun gol care trebuie umplut.
Chakra sexuală a bărbatului se roteşte dextrogir, spre dreapta corpului, care este partea masculină; polarizare masculină au şi capul şi faţa corpului…
Fiind dătătoare de plin, deci de lumină şi de căldură, polaritatea masculină se manifestă prin Soare, zi, primăvară şi vară, est şi sud sau anotimpul cald… şi lista poate continua cu tot ceea ce este creat în acest Univers pe care îl cunoaştem!…
NU EXISTĂ NIMIC DIN CREAŢIE NEPOLARIZAT!!!
Nu ar conţine impulsul de mişcare datorită căruia să se poată produce evoluţia!
În stagnare, ca şi în fericire, nu se produce evoluţie…
Dacă ar fi să desenăm schematic această metamorfoză continuă, din yin în yang şi din yang în yin… am fi absolut surprinşi de rezultat!
„0” şi „1”
CODUL BINAR AL UNIVERSULUI
Dumnezeu a realizat Creaţia Sa în mod absolut admirabil, magnific.
Plecând de la ideea că este nevoie de experienţe cât mai multe şi mai variate pentru a realiza propria creştere, Fiinţa Divină s-a structurat astfel încât această creştere să fie posibilă.
Acest lucru a însemnat o reaşezare a structurii Sale unitare în structuri diferenţiate, mobile, conform unor algoritmi foarte clari de construcţie şi mişcare, astfel încât rezultatul să fie acumularea de experienţă prin experimentare, realizând îmbogăţirea şi creşterea Sa, Viaţa Sa!
Cum s-a putut realiza acest lucru?
Pornind de la Nucleul Divin, Esenţă a Fiinţei Divine, Creierul – conţinător al tuturor Programelor de existenţă Divină, restructurarea s-a făcut pe nivele; astfel, primul nivel obţinut nu era foarte diferit de Nucleu, dar nici identic cu acesta; îi lipsea ceva, care îl făcea să nu fie Întreg. Următorul nivel era şi mai incomplet; şi tot aşa, din treaptă în treaptă, fiecare nivel de fractalizare a Fiinţei Divine pierdea câte ceva din Programul Divin, astfel încât, cu cât distanţa faţă de Nucleul Fiinţei Divine creştea, se mărea şi numărul de goluri, de lipsuri informaţionale, ajungând ca ultimul nivel creat să fie purtător al golului, versus Nucleul, care era purtător al plinului informaţional.
Literatura hindusă numeşte acest proces „Expiraţia lui BRAHMA”.
Acest proces, asimilat cu o expiraţie, scoate din Fiinţa Divină un flux, pentru a face loc fluxului care urmează să umple Fiinţa Divină, în timpul procesului opus, „Inspiraţia lui BRAHMA”.
Dar ce se creează prin această expiraţie?
Nivele existenţiale care poartă Suflul Divin! După primul nivel se formează al doilea în timp ce primul există; al treilea în timp ce primul şi al doilea există; al patrulea în timp ce primele trei există, dar înainte de a se forma al cincilea; şi aşa mai departe!
Toate nivelele create sunt interconectate între ele prin Suflul Divin, respectiv prin fluxuri energetice, dispuse într-o vastă şi complexă reţea, care, prin aceste legături, păstrează Întreagă Fiinţa Divină. Aceste interconexiuni sunt studiate în fizică de Teoria Stringurilor.
Datorită acestor conexiuni, care se păstrează până la ultimul nivel de fractalizare Divină, este posibil ca TOTUL să se reîntoarcă în Fiinţa Divină, în timpul Inspiraţiei, exact pe traseul Expiraţiei, dar în sens invers.
Aceasta înseamnă că tot ceea ce a fost expirat, va fi inspirat… apoi expirat… apoi inspirat… într-un proces fără sfârşit… al Vieţii Divine… a cărei existenţă este eternă!
Ca şi în respiraţia umană, şi în cea Divină, expiraţia este purtătoare a golului (de oxigen, la om), iar inspiraţia purtătoare a plinului (cu oxigen, la om). Acest lucru se reflectă în distanţele dintre nivelele de fractalizare, care sunt mai mici la expiraţie decât la inspiraţie.
Geometria Sacră cunoaşte şi explică utilizarea Numărului de Aur, phi = 0,618 şi Phi = 1,618, primul fiind manifestat în timpul Expiraţiei, adică al realizării Creaţiei, al fractalizării Divine, iar al doilea în timpul Inspiraţiei Divine, al reîntregirii, al întoarcerii Creaţiei în Fiinţa Divină. Acest lucru reflectă umplerea cu informaţie, experienţă, cunoaştere, evoluţie (oxigenul Divin) a ceea ce a fost creat prin Expiraţie şi aducerea acestora în Fiinţa Divină, în timpul Inspiraţiei Divine, pentru ca apoi, la următoarea Expiraţie să înceapă un nou ciclu al creşterii prin experimentare. Şi aceasta se repetă la infinit…
Ce anume face posibilă Expiraţia şi apoi Inspiraţia Divină?
Fiinţa Divină, fiind Esenţa Întregului, are cum să se fractalizeze (să se împartă), pentru că are ce să dea în exterior, Ea fiind plină; această etapă este cea a manifestării polarităţii masculine a Divinului.
De altfel, şi în structura umană, ca şi a întregului viu, masculinul este diferenţiat de feminin prin structurarea genitală în exterior, ca şi prin finalitatea activităţii sexuale, care reprezintă tot o dare spre exterior. Aceasta este realizabil prin folosirea Forţei Centrifuge (care fuge de centru, se duce în exterior). Prin extensie, forţa centrifugă reprezintă polaritatea masculină, fiind prezentă în structurile pline, care tind să se golească (după care se vor reumple).
Versus, femininul este structurat pe gol, care trebuie să se umple. Astfel, aparatul genital feminin este ascuns în interiorul corpului feminin şi este un gol, care urmează să se umple. Desigur, de la polaritatea opusă, masculină, care dă în exterior. Iar ca această umplere să fie realizabilă, femininul exercită o forţă de atragere spre sine a masculinului. Această forţă de atragere este forţa centripetă (de aducere la centru). Fiinţa Divină o manifestă în timpul Inspiraţiei.
Dacă ar fi să dăm o reprezentare numerică golului şi plinului, am putea folosi primele două numere naturale, „0” şi „1”.
„0” înseamnă nul, gol fără conţinut.
„1” deja înseamnă încărcătură; simbolic este plinul, pentru că nu cantitatea de încărcătură este semnificativă, ci faptul că se reflectă un plin.
De altfel, cifra „0” nu întâmplător arată ca un spaţiu gol (împrejmuit), în timp ce cifra „1” , mai ales că este în poziţie verticală, este un simbol falic foarte clar; deci reprezintă masculinul, în timp ce „0” (asemănător cu vaginul şi cu uterul, care sunt cavităţi goale), este simbol feminin.
În întreaga Creaţie, forţa centrifugă are polaritate masculină, de respingere, de dare în exterior, iar cea centripetă are polaritate feminină, de atracţie, de aducere spre sine.
Însăşi Fiinţa Divină are polaritate masculină în timpul Expiraţiei, când „dă în exterior” şi polaritate feminină în timpul Inspiraţiei, când se umple, se întregeşte, când Totul se întoarce spre Sinele Divin.
În fiinţa umană, polarităţile se regăsesc atât în planul fizic, cât şi în cel psihic, dar şi în cel energetic, subtil, unde sunt, de altfel, imprimate şi de unde pornesc programele de funcţionare a fiinţei.
Astfel, diferenţierea sexuală, ale cărei reprezentări fizice şi psihice diferenţiate le cunoaştem cu toţii, în planul energetic, în sistemul chakrelor este dat de sensul de rotaţie al chakrelor sexuale: chakra masculină are rotaţie centrifugă, de golire, (spre exterior), spre dreapta corpului, iar cea feminină – centripetă, spre interior, de acumulare, spre stânga corpului.
Nu haotic.
În mod simplist, accesibil oricui, ne-am obişnuit să vedem Creaţia ca pe o pictură, evident tridimensională, care se conturează tot mai clar cu fiecare amănunt care apare în decor.
Şi totuşi, lucrurile nu stau chiar aşa cum putem noi să înţelegem din lumea tridimensională, care are foarte multe limite. De ce le are?
Pentru că noi nu folosim încă la întreaga sa capacitate organismul care a fost creat pentru noi şi ne-a fost dăruit. Avem o masa cerebrală, minuţios constituită, cu funcţii care nu sunt cunoscute în totalitate şi din care folosim 12 – 15 {9c84af86b46550c39493b9a9401e5f5d09a3a2dd7014d2e432a8ad2b42a05643}, deşi există şi restul, la fiecare dintre noi. Avem doisprezece spirale ale ADN-ului şi am folosit doar două până acum; abia de acum încolo începem să folosim mai mult, prin activarea treptată a spiralelor care au existat, dar nu activau, precum şi prin naşterea copiilor minunaţi care încep să vină cu mai multe spirale active: trei, patru…
Funcţionarea sau nefuncţionarea unor structuri este atent controlată şi gestionată prin intermediul unor forţe subtile, care atrag anumite circuite energetice în zona activă sau dimpotrivă, le resping.
Vom vorbi despre acestea mai târziu, când vom face referire la structurile matriceale, după care funcţionăm ca fiinţe individuale, sociale, naţionale, planetare şi cosmice.
Florentina Mateescu